Câteva cuvinte despre Stomatologia Biomicroscopică
Azi mulți oameni suferă de două afecțiuni grave (pe care majoritatea nu știu că le au):
- prima îmbolnăvește grav gura și este numită dezechilibru al mușcăturii (dezechilibrul ocluzal). Ea duce la scrâșnirea dinților (bruxism), fisurarea sau spargerea lor, „parodontoză” (parodontopatie), topirea oaselor și distrugerea articulației temporo-mandibulare (însoțită de dureri mari, pocnituri duse pînă la imposibilitatea deschiderii gurii);
- a doua este mai gravă decât prima (fiindcă îmbolnăvește tot trupul) și este numită boală de focar infecțios. Ea duce la „deșirarea” țesuturilor (pierderea colagenului) și afecțiuni ale ochilor, tulburări auditive, boli ale tractului digestiv, ale sângelui, ale articulațiilor, cardiovasculare, pulmonare, renale, atacuri cerebrale, boli autoimune, cancere și altele.
Vom încerca să descriem (pe scurt) cum Stomatologia Biomicroscopică (sau științifică – care este studiată în universitățile medicale puse la punct cu ultimile cercetări și practicată și de noi) poate eradica aceste afecțiuni.
***
Problema medicală de azi.
Este una foarte răspândită. Azi este la modă chinezăria și în medicină. Li se cere medicilor să se adapteze unor condiții de lucru ieftine și rapide și se formează așa, asigurându-se de malpraxis (cu condiția să semneze multe hârtii și să respecte ghiduri și/sau contracte pentru a fi acoperiți judiciar). „Fast-food”, „On the Go”, „la un click distanță”, fonduri de la casa de asigurări cu condiția folosirii de materiale economice (citiți ieftine, deci proaste), norme de X pacienți pe săptămână… sunt lucruri curente cu care ne-am obișnuit. Rezultatele, însă, sunt dezastroase afectând grav sănătatea bieților oameni, priviți ca un fel de marfă de consum, vrăjiți ca niște cobai să creadă că: „așa este binele lor”.
Să ne mai mirăm că „operația a reușit, pacientul a murit”?
Problema stomatologiei de azi.
Stomatologia tratează o mică lume la granița dintre lumea trupească interioară (care trebuie să fie sterilă) și cea exterioară plină de invadatori ce trebuie să fie ținuți în frâu (în gură, dar nu sub gingii – granița care separă exteriorul de interior).
Invadatorii sunt micuții microbei care trebuie puși la respect, ca să nu intre în zona care ar trebui să fie sterilă. Dacă nu suntem atenți la aceasta pot apărea tot felul de probleme.
Când sunt unele boli acute (deși dureroase și spectaculoase) ele sunt mult mai „sănătoase”, fiindcă știm de ele.
Când sunt însă cronice (deci ascunse, fără să ne dea vreun semnal de alarmă)… atunci e mult mai grav, fiindcă nu luăm nici o măsură. Apare boala de focar care face ravagii în tot organismul deșirându-i țesuturile și ducând la afecțiuni ale ochilor, tulburări auditive, boli ale tractului digestiv, ale sângelui, ale articulațiilor, cardiovasculare, pulmonare, renale, atacuri cerebrale, boli autoimune, cancere și altele. Desigur că nu este aici locul pentru un curs de stomatologie cuprinzător, dar sunt dator să vă dau câteva repere (care pe pacienții mei îi încântă și îi fac să decidă să aleagă a fi tratați de noi).
Cu adevărat un stomatolog trebuie să lucreze cu creier, ca pe creier pentru a nu fi afectat creierul de toxinele microbiene ce sunt produse constant de focarele infecțioase.
Dacă doriți să vedeți cât de grave sunt bolile de focar făcute în cabinetele de stomatologie, iată câteva studii științifice despre aceasta:
Focarele infecțioase dentare apar în mai multe situații de tratament deficitar (aș spune malpraxis – dacă nu ar fi atât de răspândite în ziua de azi, formând practic curentul majoritar. Aceasta se petrece deoarece sunt mulți colegi din țară care nu pot obține fonduri să poată cumpăra aparatura atât de scumpă, dar necesară pentru un tratament corect. Acest fenomen este prezent și în străinătate la clinicile de stat sau cele particulare aflate în colaborare cu casele de asigurări, datorită limitărilor financiare impuse de acestea – atât pentru materiale, cât și pentru planurile de tratament. Am întâlnit astfel de cazuri la pacienții mei tratați și în Germania, și în Anglia, și în Franța, și în Italia, și în SUA).
Cauze:
- Igienă a gurii deficitară produsă de tratamente defectuoase (inclusiv obturațiile coronare – plombele – neadaptate corect la colet) ce rețin alimentele;
- Tratamentul endodontic (de canal) prin metoda oarbă;
- Implantele cu pompă microbiană (micro mișcări ale bonturilor pe implant);
- Lucrări protetice neadaptate corespunzător la gingii;
- Dezechilibrul mușcăturii care acționează mecanic asupra țesuturilor slăbindu-le, topindu-le și creîndu-le cavități (prin uzură și suprasolicitare) care favorizează retenția microbiană (în care se aciuiază microbii).
Soluții:
Tratamentele stomatologice nu trebuie să ducă la retenția alimentară și nici la infecție locală sau generală. De aceea rezultatul lor trebuie să fie ușor igienizabil și să reproducă cât mai fidel parametrii biologici ai dinților tratați sau înlocuiți (și ai țesuturilor conexe) specifici fiecărui pacient în parte.
Această lege naturală este valabilă în toate felurile de tratament:
