Lucrările protetice trebuie să fie bine adaptate gingival și să aibă o ocluzie echilibrată.
Dacă au retenții alimentare (însoțite de fiecare dată de invazii microbiene) se formează carii, retracții gingivale, tartru, pungi parodontale și boală de focar.
Dacă se fac dezechilibrat în mușcătură se sparg, se rup și afectează dinții, parodonțiul, oasele și, cel mai grav (și ireversibil) articulația temporo-mandibulară.
Vă redau cazul dramatic al unui pacient (tratat la un alt cabinet) cu lucrări provizorii făcute pentru un an, care (din fericire pentru pacient) s-au spart de trei ori în intervalul unei luni de la inserare. Deși stricarea unei lucrări este o situație nefericită, totuși… a fost spre binele lui. Stricarea ei l-a alarmat și l-a făcut să consulte o a doua opinie medicală. I s-a descoperit la noi (prin fotografiere și CBCT) că s-au produs resorbții masive osoase și infecții (acute și cronice) violente.
Această îngrețoșare privind aceste fotografii este firească. Nu suportă ochii să privească o astfel de boală. Și buzele sunt infectate, după cum puteți observa. Și aceasta după o lună! Ce ar fi pățit bietul om dacă ar fi stat un an cu ele? Cum s-ar fi avariat starea lui de sănătate generală?
***
Vă recomandăm, dacă aveți posibilitatea financiară, să vă faceți lucrări din materiale biocompatibile care nu numai că nu dau alergi, dar nici măcar nu sunt corpi străini, ci atrag țesuturile, fiind receptate de trup ca dinții naturali.
Materialele nobile (aurul, argintul și platina) sunt inerte, dar nu sunt biocompatibile (deși sunt așa de scumpe). Ele nu dau alergii, nu coclesc, dar sunt fragile (aurul și argintul) și nu atrag țesuturile.
Materialele biocompatibile sunt titaniul și zirconiul. Ele atrag țesuturile care se lipesc de ele cu drag, nu modifică RMN-ul (deci pot fi păstrate în gură și când avem nevoie de rezonanță magnetică nucleară, nu trebuie să le tăiem și aruncăm de câte ori facem acest test), nu dau fenomenul de bimetalism (senzația de curent electric în gură, dureri de cap, gust metalic, gust acru, demineralizări dentare), nu intoxică organismul și sunt primite de organism ca dinții proprii. Lucrările de ceramică pe ele sunt cam dificile. Legătura ceramicii cu titaniul este foarte proastă ducând de multe ori la spargerea lucrării. Lucrările de ceramică pe suport subțire de zirconiu sunt și mai fragile, rupându-se de multe ori cu totul.
Cele mai bune sunt cele din zirconiu integral (numai cele de la Zirkonzahn) care au rezistența unui metal și fizionomia unui dinte de porțelan.
Ca să înțelegeți această problemă foarte simplă, vă facem o mică listă cu rezistența materialelor în ordine descrescătoare. În aceasta se va specifica forța care se poate aplica la 1 cm distanță de dintele stâlp (diametrul secțiunii bării este de 0,6 cm, distanța dintre cei doi dinți stâlpi este de 8 cm – o arcadă întreagă). Materialele de mai jos se folosesc prin metoda frezării de către un calculator după un proiect digital – metoda CAD/CAM. Se evită topirea într-un tipar preformat după modelarea în ceară (care inevitabil ar produce pori, goluri și deformări ale lucrării protetice):
1. ICE Zirkon Translucent. 167.76 kg. Deși cel mai rezistent material și biocompatibil, deși transparent, nu poate fi folosit fără ceramică acoperitoare deoarece nu este suficient de estetic pentru a fi folosit doar el singur. De aceea se subțiază grosimea lui pentru a fi acoperit cu ceramică, ceea ce duce la fragilizarea lucrării.
2. Chrom-Cobalt. 164.40 kg. Deși foarte rezistent este de culoare metalică și nu este biocompatibil, acționând ca un corp străin. Se poate și suda.
3. Sintermetall. 158.11 kg. Crom Cobalt sinterizat (compactat prin presiune fără topire pentru a avea stabilitate). Deși foarte rezistent este de culoare metalică și nu este biocompatibil, acționând ca un corp străin.
4. Prettau® Zirconia. 142.60 kg. Un metal foarte rezistent (aproape de crom cobalt și mai rezistent ca titaniul). Biocompatibil. Are suficientă transluciditate încât prin tehnici de colorare poate fi și frumos. Este materialul universal la ora actuală, îmbinând rezistența, biocompatibilitatea și estetica. Poate fi primit și privit ca un bun înlocuitor de dinți naturali. Avantajul lui major este că nu mai are nevoie de fațetarea ceramică. Ceramica a fost un bun material din punct de vedere estetic, însă fragilitatea ei ducea de multe ori la spargerea și compromiterea lucrărilor dentare. În condiții neobișnuite de cerințe estetice se poate și acesta fațeta cu un strat subțire de ceramică, pentru a nu-i scădea rezistența. Nu este nevoie de un strat gros, având el însuși proprietăți fizionomice.
5. Titan. 104.01 kg. Biocompatibil. Ușor. Rezistent. Însă cu o culoare metalică și cu o slabă legătură cu ceramica.
6. Prettau® Anterior®. 92.27 kg. Cel mai transparent zirconiu. Cel mai fizionomic. Dar este și cel mai fragil. Nu se folosește decât acoperit cu ceramică pentru lucrări de maximum 3 elemente.
7. Multistratum® Flexible®. 23.91 kg. Material estetic, dar fragil. Folosit pentru lucrări provizorii.
Instrumentul digital de calculat rezistența materialelor se află aici:
http://www.zirkonzahn.com/us/calculation-tool
***
Există o superstiție legată de zirconiu… că ar fi radioactiv. Toată materia emite radiații electromagnetice (vedeți doza echivalentă a unei banane = Banana equivalent dose. O banană mijlocie mâncată iradiază 0,1 μSv – dar nimeni nu s-a gândit să scoată bananele de pe piață).
Celebritatea radioactivității Zirconiului i se trage de la basmele evoluționismului (care l-au folosit pentru a decreta că vechimea pământului ar fi de 4,4 miliarde de ani. Deși metoda de cercetare a vechimii materialelor, fosilelor și planetei pe baza izotopilor radioactivi este un mit care s-a dovedit din punct de vedere științific a fi un fals grosolan, această minciună a otrăvit și pacienții mai citiți în ale biologiei, dar care nu au avut răbdare să cerceteze problema până la capăt. Ei au căpătat o frică soră cu moartea să folosească Zirconiul la lucrări dentare, deși nu se feresc să poarte brățările, ceasurile și bijuteriile ieftine cu zirconiu. Însă extragerea acestui element din roci este atât de minuțioasă, mai ales în domeniul cel atît de costisitor al stomatologiei, încât nu se permite să rămână în el vreo urmă de izotop radioactiv.
Pentru cei neîncrezători am cumpărat un contor de radiații Geiger-Müller și am încercat să măsurăm aceste radiații ipotetice. Fondul natural de radiații nu s-a modificat nicidecum la apropierea dintelui de zirconiu.
***
Astăzi medicul poate controla mult lucrările dentare prin programe virtuale 3D care îi indică tehnicianului cu precizie ceea ce doresc pacienții și ceea ce este corect din punct de vedere stomatologic.
***
Iată și un caz rezolvat la noi în cabinet cu ajutorul implantelor fără pompă microbiană, prin folosirea șuruburilor protetice (atât pentru implante cât și pentru dinți – având avantajul unei lesnicioase îndepărtări a lucrării din cavitatea bucală fără a o strica, lucru care prin cimentare nu se poate obține), cu ajutorul tehnicii CAD/CAM și materialului numit zirconiu integral Prettau® Zirconia.
Vă rugăm să observați că nu se poate vedea locul prin care s-au inserat șuruburile.
***
Iată și o comparație necruțătoare între zirconiu integral și zirconiu acoperit cu ceramică folosite la fabricarea unei coronițe ce restaurează același dinte (pentru a avea aceleași criterii de comparație și a nu avea decât o singură variabilă: materialul protetic).
