Dezechilibrul mușcăturii acționează mecanic asupra țesuturilor slăbindu-le, topindu-le și creîndu-le cavități (prin uzură și suprasolicitare) care favorizează retenția microbiană (în care se aciuiază microbii).

Dramele Dezechilibrului Ocluzal

Fenomenul Thielemann

Leziuni cuneiforme, fisuri, abraziuni, fracturi, retracții gingivale, carii…

Cu stupoare am observat că mulți dintre colegii noștri, după ce fac o descriere sumară și neclară a bruxismului (scrîșnirii dinților), deși poate definesc din manuale nevoia unor șlefuiri selective, îndeamnă numai la o relaxare și oferă ca soluție gutiera, dându-i eventual și prețul. Este un accent nepotrivit, deoarece ea este un tratament paleativ, provizoriu și nu rezolvă cu nimic situația.

Dar de echilibrarea ocluzală și tratamentul corect al cauzelor nici nu pomenesc, mărturisindu-și, de fapt, neștiința și/sau lipsa de experiență în ocluzologie.

Este evident că nu au înțeles știința mușcăturii (ocluzologia). Cele de mai sus sunt ajutoare, dar este foarte importantă o echilibrare (aproape matematică) a mușcăturii de către medic.

Un studiu din European Jurnal of Dentistry^[8] ne arată că în gură avem forțe de 50–800 N și presiuni ocluzale de 50 până la 1200 kgf/cm² (!!!).

Înțelegem, așadar, de ce abateri de ordinul zecimilor de mm, chiar și la o banală obturație coronară (plombă) pot produce mari drame.

Este importantă și înclinarea fațetelor plombei, ca să fie transmise forțele în ax, nu în afara axului, altfel vor trage ca un clește dintele din os. Este importantă și păstrarea punctelor de contact între dinți ca forțele să fie preluate de toată dantura.

Ce drame apar atunci când lipsesc dinții! Ne mai fiind solidarizați între ei, forțele sunt încasate de fiecare dinte izolat și suferă. În afară de aceasta dinții, ca și oamenii, își caută vecinii și dacă nu-i găsesc pleacă la plimbare după ei. Se înclină în afara axului și, strâmbându-se, poticnesc pe ceilalți pe ceilalți dinți devenind adevărate obstacole în mușcătură.

Lucrările protetice dacă nu respectă principiile mușcăturii corecte atît a celei statice, cât și a celei în mișcare, mai mult dăunează decât vindecă. Ce să mai discutăm de lucrările protetice mutilante care se aplică pe dinți incomplet șlefuiți (fie cu vitalitatea păstrată, fie cu un tratament prin metoda oarbă fără pivoți), care modifică masiv proporțiile dentare. Un astfel de pacient, dacă nu se intervine urgent, este expus rapid la tragedia stomatologică formată din parodontopatie („parodontoză” – i se mișcă dinții în gură ca mărgelele) și din afectarea articulației gurii (ATM) ce poate merge până la anchiloză (i se blochează gura de nu o mai poate deschide). Aceste lucruri duc indirect tot la boala de focar.

Cum poate fi observată dezechilibrarea mușcăturii:

Simptome (ceea ce simte pacientul):

• dureri frecvente de cap sau în zona urechii și a articulației temporo-mandibulare;
• sensibilitate dentară mai accentuată;
• oboseală a mușchilor masticatori, în special dimineața;
• senzația că maxilarele se încleștează;
• sunet de scrâșnet caracteristic, de multe ori neacordându-i-se importanța cuvenită.

Semne (ceea ce se poate vedea din afară de către medic și pacient):

• fisurile în smalț;
• leziuni cuneiforme;
• modificarea anatomiei dentare, prin tocirea dinților posteriori, și nivelarea celor frontali;
• amplificarea volumului mușchiului maseter (umflarea fălcii) și
• durerile de cap (uneori îngrozitoare, cu puncte trăgaci).

Aceste schimbări ale aparatului masticator se instalează insidios (înșelător, pentru că nu se observă). Din acest motiv, aproximativ 80% dintre pacienți nu realizează că suferă de bruxism.

Există două tipuri de bruxism:

• nocturn (cel mai răspândit), caracterizat prin scrâșnetul dinților, însoțit de contracții regulate ale maxilarelor și senzația de praf de dinți în gură, dimineața la sculare;
• diurn ca o reacție la diverși stimuli.

Un stres mic și o cauză dentară mare poate provoca aceleași rezultate rele ca un stres mare și o cauză dentară mică.

Stresul, emoțiile, sarcinile solicitante, furia, tensiunea, durerea, supărarea, frustrarea, anxietatea, agitația, frica, evenimentele marcante, dizarmoniile în familie etc, pot duce (dacă este și o modificare a mușcăturii) la scrâșnirea dinților.

Dacă stresul este foarte important și nu îl putem modifica decât printr-o lucrare lăuntrică ajutată de Dumnezeu, partea stomatologică, însă, are nevoie urgentă de intervenția unui medic stomatolog care să cunoască Ocluzologia.

Nu mai intru în amănuntele echilibrului ocluzal. Nu frumusețea lucrării și materialele ei sunt esențialul, ci dacă refac funcționalitatea gurii și nu au efect distructiv. E mai bună o lucrare din acrilat inestetică, dar echilibrată, care redă mestecatul odihnitor și corect, decât o lucrare de zirconiu superbă, dar șuie, care strâmbă mușcătura, provoacă spasme în mușchii și forțează articulația și care precis se va sparge în timp.

Desigur că cea mai bună lucrare protetică este cea de zirconiu integral, bine echilibrată ocluzal, fără să strivească gingiile. Dar dacă este strâmbă (indiferent de materialele din care este făcută) lucrarea protetică are un efect distrugător. Chiar dacă organismul se obișnuiește cu viciul și după o vreme i se epuizează durerile și semnalele de alarmă (senzația de lucrare înaltă, gură încleștată, scrâșnirea dinților), totuși, vătămarea nu se oprește aici, ea progresează insidios (în mod ascuns și primejdios) distrugând ireversibil tot. Sunt presiuni ocluzale de până la 1200 kgf/cm². Dacă sunt aplicate în afara axului dinților (chiar și doar puțin) ele strică tot: dinți (producând leziuni cuneiforme, fisuri, fracturi), parodonțiu (producând așa zisa „parodontoză”), oase (resorbții), dar cel mai grav din toate articulația temporo-mandibulară ducând-o (prin cracmente și dureri), până la anchiloză.

Mulți medici și impresari dentari spun că pacienții nu înțeleg aceste lucruri, că nu le putem face cursuri de stomatologie. Dar eu nu am întâlnit încă pacienți, nici măcar din cei mai puțin instruiți, care să nu înțeleagă aceste amănunte simple sau să nu-mi fie recunoscători că i-am informat, cu puțină răbdare, pe înțelesul lor, chiar dacă nu au avut bani de tratament. Ba unii chiar s-au împrumutat la bancă (cum și noi o facem) pentru a putea să-și readucă/păstreze starea lor de sănătate și au fost mulțumitori comparând tratamentele pe care le-au avut anterior cu cel științific, real, pe care ni l-a dăruit nouă Bunul Dumnezeu. E nevoie să avem puțină răbdare, să folosim chibzuința și să punem inima să dorească a face un bine (nu numai pentru interesul nostru, dar și pentru al celorlalți).

Prin ajutorul domnului PROF. UNIV. DR. SERGIU IONIȚĂ^[9] care s-a ostenit mult să ne facă să înțelegem acest fenomen (și căruia îi mulțumesc și pe această cale) vă stăm la dispoziție și pentru rezolvarea acestei probleme de maximă importanță în tratamentul Stomatologiei Bio.

^[8] Eur J Dent. 2010 Apr; 4(2): 223–232.

<https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2853825/>, sâmbătă, 2 septembrie 2017.

^[9]

<https://ro.scribd.com/document/242386347/Ocluzia-Dentara-Ionita-Petre>, sâmbătă, 2 septembrie 2017.