Câteva cuvinte despre Stomatologia Biomicroscopică
Azi mulți oameni suferă de două afecțiuni grave (pe care majoritatea nu știu că le au):
- prima îmbolnăvește grav gura și este numită dezechilibru al mușcăturii (dezechilibrul ocluzal). Ea duce la scrâșnirea dinților (bruxism), fisurarea sau spargerea lor, „parodontoză” (parodontopatie), topirea oaselor și distrugerea articulației temporo-mandibulare (însoțită de dureri mari, pocnituri duse pînă la imposibilitatea deschiderii gurii);
- a doua este mai gravă decât prima (fiindcă îmbolnăvește tot trupul) și este numită boală de focar infecțios. Ea duce la „deșirarea” țesuturilor (pierderea colagenului) și afecțiuni ale ochilor, tulburări auditive, boli ale tractului digestiv, ale sângelui, ale articulațiilor, cardiovasculare, pulmonare, renale, atacuri cerebrale, boli autoimune, cancere și altele.
Vom încerca să descriem (pe scurt) cum Stomatologia Biomicroscopică (sau științifică – care este studiată în universitățile medicale puse la punct cu ultimile cercetări și practicată și de noi) poate eradica aceste afecțiuni.
***
Problema medicală de azi.
Este una foarte răspândită. Azi este la modă chinezăria și în medicină. Li se cere medicilor să se adapteze unor condiții de lucru ieftine și rapide și se formează așa, asigurându-se de malpraxis (cu condiția să semneze multe hârtii și să respecte ghiduri și/sau contracte pentru a fi acoperiți judiciar). „Fast-food”, „On the Go”, „la un click distanță”, fonduri de la casa de asigurări cu condiția folosirii de materiale economice (citiți ieftine, deci proaste), norme de X pacienți pe săptămână… sunt lucruri curente cu care ne-am obișnuit. Rezultatele, însă, sunt dezastroase afectând grav sănătatea bieților oameni, priviți ca un fel de marfă de consum, vrăjiți ca niște cobai să creadă că: „așa este binele lor”.
Să ne mai mirăm că „operația a reușit, pacientul a murit”?
Problema stomatologiei de azi.
Stomatologia tratează o mică lume la granița dintre lumea trupească interioară (care trebuie să fie sterilă) și cea exterioară plină de invadatori ce trebuie să fie ținuți în frâu (în gură, dar nu sub gingii – granița care separă exteriorul de interior).
Invadatorii sunt micuții microbei care trebuie puși la respect, ca să nu intre în zona care ar trebui să fie sterilă. Dacă nu suntem atenți la aceasta pot apărea tot felul de probleme.
Când sunt unele boli acute (deși dureroase și spectaculoase) ele sunt mult mai „sănătoase”, fiindcă știm de ele.
Când sunt însă cronice (deci ascunse, fără să ne dea vreun semnal de alarmă)… atunci e mult mai grav, fiindcă nu luăm nici o măsură. Apare boala de focar care face ravagii în tot organismul deșirându-i țesuturile și ducând la afecțiuni ale ochilor, tulburări auditive, boli ale tractului digestiv, ale sângelui, ale articulațiilor, cardiovasculare, pulmonare, renale, atacuri cerebrale, boli autoimune, cancere și altele. Desigur că nu este aici locul pentru un curs de stomatologie cuprinzător, dar sunt dator să vă dau câteva repere (care pe pacienții mei îi încântă și îi fac să decidă să aleagă a fi tratați de noi).
Cu adevărat un stomatolog trebuie să lucreze cu creier, ca pe creier pentru a nu fi afectat creierul de toxinele microbiene ce sunt produse constant de focarele infecțioase.
Dacă doriți să vedeți cât de grave sunt bolile de focar făcute în cabinetele de stomatologie, iată câteva studii științifice despre aceasta:
Focarele infecțioase dentare apar în mai multe situații de tratament deficitar (aș spune malpraxis – dacă nu ar fi atât de răspândite în ziua de azi, formând practic curentul majoritar. Aceasta se petrece deoarece sunt mulți colegi din țară care nu pot obține fonduri să poată cumpăra aparatura atât de scumpă, dar necesară pentru un tratament corect. Acest fenomen este prezent și în străinătate la clinicile de stat sau cele particulare aflate în colaborare cu casele de asigurări, datorită limitărilor financiare impuse de acestea – atât pentru materiale, cât și pentru planurile de tratament. Am întâlnit astfel de cazuri la pacienții mei tratați și în Germania, și în Anglia, și în Franța, și în Italia, și în SUA).
Cauze:
- Igienă a gurii deficitară produsă de tratamente defectuoase (inclusiv obturațiile coronare – plombele – neadaptate corect la colet) ce rețin alimentele;
- Tratamentul endodontic (de canal) prin metoda oarbă;
- Implantele cu pompă microbiană (micro mișcări ale bonturilor pe implant);
- Lucrări protetice neadaptate corespunzător la gingii;
- Dezechilibrul mușcăturii care acționează mecanic asupra țesuturilor slăbindu-le, topindu-le și creîndu-le cavități (prin uzură și suprasolicitare) care favorizează retenția microbiană (în care se aciuiază microbii).
Soluții:
Tratamentele stomatologice nu trebuie să ducă la retenția alimentară și nici la infecție locală sau generală. De aceea rezultatul lor trebuie să fie ușor igienizabil și să reproducă cât mai fidel parametrii biologici ai dinților tratați sau înlocuiți (și ai țesuturilor conexe) specifici fiecărui pacient în parte.
Această lege naturală este valabilă în toate tipurile de tratament:
- Igienă + Sterilizare
- Urgențe
- Imagistică
- Consiliere
- Odontologie
- Ortodonție
- Ocluzologie
- Endodonție
- Parodontologie
- Chirurgie
- Implantologie
- Protetică
- Contact
- Programări
***
Omul trăiește azi într-un univers informațional rapid și aglomerat. Știe multe. Vrea să afle și mai multe. Pentru aceasta „totul” este la îndemâna lui, cu o viteză uimitoare.
Cu toate acestea, cum să alegi între atâtea informații pe cea care este adevărată?
Omul este astăzi înconjurat de multe aparate performante. Chiar și în medicină totul este modern, de vârf, actualizat și tehnicizat cu precizie. Numai medicii știu cu câtă bătaie de cap își aleg aparatura, după posibilitățile financiare ale fiecăruia (la noi, la români, prin credite bancare ce se pot achita integral de abia la pensie), ca să poată sluji mai bine pacienților. Doctorul se poate folosi de roadele unei științei care străbate (cu insistență cuantică) în toate cotloanele trupului, dând soluții inimaginabile acum câteva zeci de ani.
Cu toate acestea, cum să găsești un medic care să înțeleagă cum să aplice aceste roade la tine, după nevoia ta unică, neuitând că ești o persoană, iar nu un individ neînsemnat (repetat la absurd, ușor de înlocuit cu alții – identici cu el – și înghesuit în vreo metodă standard)?
Omul în vremea aceasta socializează intens, se mișcă într-o mare uriașă de semeni. Trimite semnale și primește mereu feedback. Nu are timp să răsufle de legăturile sale cu ceilalți. Pentru orice poate apela la altul (mai ales dacă are cu ce).
Cu toate acestea, suferă de o uriașă și dureroasă singurătate, care (atunci când este plictisit de toate – deoarece toate se repetă ciclic, sărăcindu-l de nemărginire) îl sugrumă cu lipsa ei de sens.
De abia atunci își dă seama că nu știe nimic, nu-l scapă nimic și se află într-o mare și sinistră pustie.
***
Înțelegând toate acestea din propria mea experiență (de medic și pacient), am încercat, alături de cei care lucrează împreună cu mine, să mă folosesc de toate darurile zilelor de acum (informații, tehnică și comunicații), dar să nu uit că cel care vine la noi este un om.
Omul este Persoană. Adică este o capodoperă: unic, liber, cu mintea deschisă spre un infinit ce depășește acest univers, poate iubi (dar poate și urî), este stăpân peste toate, dar este extrem de fragil și… durerea îi provoacă frică.
Noi, stomatologii, ne apropiem de spațiul de sub 15 cm al sferei feței lui, care este granița simțită a intimității. Cu alte cuvinte, îi cam intrăm în suflet. La aceasta se adaugă și nevederea de către el a actului medical (deci frica de necunoscut și angoasele proverbiale, sădite din copilărie, față de dentiști).
Nu este de mirare, așadar, că am ales să lucrăm cu microscopul, pentru a intra cu delicatețe în trupul său și a-l face prin camera video să vadă cele necunoscute ale lui, ca să își aline frica și să se uimească de frumusețea miniaturală a sa, să privească cu bucurie de copil atâtea lucruri (mici și folositoare) din care este făcut.
Chiar în adresa noastră de internet am ales denumirea de:
sau
http://stomatologiemicroscopica.ro
sau
http://stomatologiemicroscopica.com
sau
ca o emblemă și o preocupare personală de a ne apropia cu înțelegere de micuța lume a gurii cu micuții ei locatari (respectând viața ei zidită cu atâta înțelepciune de Bunul nostru Dumnezeu), cu delicațe față de realitatea ei (din afară și dinlăuntru) miniaturală și gingașă, iar nu zdrobind totul în cale ca Goliat (uriașul cel plin de mândrie, care voia să biruie cu forța lui fizică oarbă, lipsită de înțelepciune, sfială și frica lui Dumnezeu).
Toate detaliile sunt importante. La ele o să ne referim scriind despre importanța amănuntelor (nebăgate de obicei în seamă), în fiecare pagină dedicată specialităților stomatologice abordate în cabinetul nostru. Cine trece peste lucrurile mici le strică pe cele mari. Nu este suficient să ai microscop și multe alte aparate costisitoare (strict necesare unui tratament corect, firesc). Trebuie lărgită mintea prin multă experiență (unită cu atenția la suferința pacienților, asociată cunoașterii stării lor de dinainte, din timpul și de după terapie).
Dar nici aceasta nu este de ajuns, fiindcă rezolvarea reală nu se rezumă la o corectă armonizare anatomică, mecanică, biologică, fizionomică și fiziologică a gurii. Omul nu este o industrie. El este o minte încălzită de trăiri lăuntrice nebănuite, scufundat într-un ocean de materie aflată în suferință. Dacă nu ajungem înlăuntrul lui vindecând, pacientul nu înțelege ce se petrece cu el, nu are lumina și bucuria lucrului împlinit cât se poate de bine (pentru posibilitățile lui). Astfel că pleacă trist, cu îndoială și, de cele mai multe ori se consideră nerezolvat.
Secretul Persoanei este eul sau alegerea ei, celelalte sunt și ele importante, dar secundare, astfel că, dacă nu se unește voia lui cu a noastră (chiar dacă toate celelalte sunt realizate cu o performanță de 100%), TRATAMENTUL devine un EȘEC.
Așadar, nu este suficient a ne apropia cu microscopul și cunoașterea noastră de toate detaliile incluse în stomatologia trupului, ci, mai ales, să luăm aminte la sufletul pacientului (nelăsând nimic din celelalte deoparte).
Pentru aceasta nu este nevoie de extreme – fie de un cabinet de lux (high-life), de dotări maximale, de circuit închis sau fie, dimpotrivă, de reclame fulminante și costuri minime – care să atragă. Atrag, dar dacă rezultatul dezamăgește de la început sau peste o zi, o lună, un an, doi, zece… are oare cineva de câștigat?[1].
Este nevoie de seriozitate.
***
Un medic serios are și cunoștințe, și aparatură, și prețuri mai mari (nu excesiv de mari). Toate acestea sunt necesare, dar… mai trebuie un ceva, fără de care toate cad (neajungând la țintă). Acel ceva este: TIMPUL ACORDAT.
Am putea spune că este de mare preț sau chiar neprețuită, o altă microscopie, o altă știință, o Stomatologie cu adevărat Bio, care să permită informațiilor culese prin aparatură să ajungă în adâncimea minții medicului. Numai așa poate înțelege cazul unic medical legat (atât de dureros) de omul unic ce îi stă în față. Aș numi această știință, în termeni actuali (când oamenii doresc să fie totul atât de academic): IPOMONOLOGIE®©.
Acest cuvânt provine din limba greacă: υπομονή [ipomoni]= răbdare și λόγιε [logie] = cuvinte, adică ipomonologie = știința răbdării.
Ca să avem, așadar, o reală stomatologie bio-microscopică trebuie să avem o stomatologie ipomonologică.
Cu răbdare să cercetăm semnele, simptomele și analizele pacientului. Cu răbdare să ne folosim de aparatura performantă. Cu răbdare să discutăm având în față multiplele fotografii înregistrate cu pacientul nostru, pentru a ne lămuri împreună de situația lui, pentru a afla ce dorește și a-i putea explica ce variante de tratament îi putem oferi, dar mai ales pentru a-l afla pe el, cu înțelesurile și necazurile lui, și a ne uni între noi voințele. De aceea o consultație primară la noi durează aproximativ 3 ore fiind însoțită de CBCT, fotografiere, proiect digital, prezentare de material științific și un calcul financiar cât mai precis.
Desigur că o astfel de stomatologie ia cu răbdare în calcul toate detaliile atât de importante pentru reușita și imediată, dar mai ales de durată, a reabilitării orale a fiecărui pacient în parte. Ea nu sare peste etape din nebăgarea în seamă a unor amănunte mici (dar care schimbă tot). Folosirea reală, eficientă, a unor astfel de aparaturi, materiale și tehnici (cu răgaz de gândire pentru înțelegerea cazului) și discuțiile amănunțite mănâncă îngrozitor din timpul și așa încărcat datorită lucrării fără compromis a detaliilor manoperelor medicale și igienizării corecte. De aceea toate lucrările la noi durează mult mai mult și în consecință numărul de pacienți este foarte mic. Pe deasupra folosim și cele mai bune (deci scumpe) materiale. Cheltuielile, așadar, sunt mai mari și suportate de mai puțini. Costurile finale… cresc.
Este o criză mare acum, în toată lumea, iar românii sunt duși, treptat, spre sărăcie și foamete. Ce avem de făcut? Să renunțăm la calitate pentru a avea un business eficient, păcălind pe cei ce vin la noi? Să fim inflexibili, pentru a nu face rabat de la calitate, cu riscul să îndepărtăm pe oameni?
În primul caz, bucuria vieții noastre de a dărui tot ce putem noi mai bun pacienților noștri piere și nu ne mai găsim sensul de a mai profesa, nu ne mai hrănim sufletește din lucrarea noastră. În al doilea caz cui am mai putea oferi ajutorul nostru?
M-am gândit mult la o soluție…
***
Și, ca de obicei, ea se află în Via Basileia, Via Imperatore, Οδός Βασιλεία sau Calea Împărătească: un tratament corect medical, după cum dorește pacientul (în cunoștință de cauză a tuturor variantelor alese de el și a consecințelor lor) dar și după posibilitățile lui: de răbdare, timp și bani.
Așadar: STOMATOLOGIE MICROSCOPICĂ, cu multă RĂBDARE și TRATAMENTE (deci PREȚURI) VARIABILE DUPĂ POSIBILITĂȚI.
***
Lucrul la microscop, datorită măririi porții vederii, are un impact foarte mare asupra medicului. Mintea, fiindu-i scufundată în toate ungherele dintelui, trăiește parcă o altă realitate și înțelege altfel adevărul stomatologiei. Același medic și același pacient, cu o aceeași problemă, este totuși tratat altfel cu microscopul decât fără, nu din rea voință, ci din impactul vederii asupra firii.
Mintea conduce firea, deci, dacă înțelegerea ei se schimbă prin vederea detaliilor mărite, se schimbă și lucrarea mâinilor. Tratamentul este diferit pentru medic, căci lucrează dinlăuntrul dintelui. Este diferit și pentru pacient, căci se simte înțeles. Apare, astfel, o liniște operatorie de neîntâlnit prin alte metode, care se răsfrânge asupra realității dimprejur. Este nevoie ca să nu fie tulburată de împotrivirea voilor și să aibă răgaz pentru a elimina acele făpturi mici dar agresive, care produc bolile atât de grave prin focare infecțioase.
Desigur, însă, că toate acestea nu se pot obține numai prin știință.
Este nevoie de ajutorul lui Dumnezeu.
Vă așteptăm cu drag la noi!
Pentru programări, consiliere, contact sau sugestii, apăsați aici.
Dr. Virgil-Alexandru Anastasiu
[1] 10 tratamente ieftine (dar incorecte, deci repetate) pentru aceeași afecțiune recidivată a aceluiași dinte bolnav, costă de 5 ori mai mult decât un tratament scump, dar bine făcut de la început. Tratamentul ieftin nu are cum să fie bun datorită grabei, lipsei de răbdare și materialelor proaste.
În plus, tratamentele ieftine, deci rapide (compensate pentru acoperirea cheltuielilor obligatorii ale unui cabinet de prezența unui trafic mare de pacienți) sunt însoțite întotdeauna și de o sterilizare, și de o igienă deficitară, și de boli de focar, care (mai mult ca sigur) îmbolnăvesc pacientul. Sterilizarea și igiena deficitare sunt datorate mulțimii instrumentarului, lipsei de timp și de răbdare, și zgârceniei în folosirea materialelor și substanțelor de dezinfecție (superficialitatea este o meteahnă care pătrunde în toată activitatea, nu numai în sectorul tratamentului propriu-zis)
Mai apoi, după ce dintele a fost avariat prin tratamente ieftine, chiar un tratament scump nu-l mai poate repara la fel de bine ca atunci când ar fi fost făcut de la început. Aceasta datorită pierderii de bani, timp și țesut (degradat datorită repetării intervenției pe un teren deja slăbit prin tratamentele proaste anterioare). Se adaugă și pierderea încrederii în stomatologie care îl duce pe pacient la delăsare, iar bolile provocate în organism sunt uneori ireversibile. Nu ne referim numai la cele ce apar în urma bolii de focar, ci și la hepatită și SIDA.
Să luăm, ca o mică pildă:
O „plombă” ieftină (de exemplu 50 de RON) = rapidă (15 min/plombă).
Se alege această variantă pentru ca medicul să poată trata pe zi 20 de pacienți, pentru a-și acoperi cheltuielile lui mici (deoarece nu vrea/îi este frică să investească într-o calitate mai bună a materialelor și într-o aparatură costisitoare).
Medicul încasează 20 x 50 = 1000 de RON/zi, fără dureri de cap, fiindcă lucrează superficial timp de 20 x 15 = 300 minute = 5 ore.
Rezultat:
I-a fază:
1. Medicul se simte cu datoria împlinită și este vesel că se descurcă în vremurile acestea tulburi și necăjite, uitând că obține aceasta pe seama stricării a 20 de dinți (aparținând la 20 de pacienți);
2. Cei 20 de pacienți sunt binedispuși și ei, că au scăpat ieftin și repede de la dentist). Dar… urmează faza a II-a…
A II-a fază.
Iată drama, consecința primei faze:
1. Căderea plombei, dureri, afectarea nervului;
2. Reveniri nenumărate la cabinet;
3. Tratament de canal – metoda oarbă = infecție:
- a. acută adică extracție „din cauza dificultății majore a cazului” sau rezecție apicală care duce tot la 3 b.
- b. boală de focar;
4. Punți pe dinți netratați endodontic sau tratați superficial care și ei ajung în situația de la punctul 3. Punțile se vor pierde și ele împreună cu dinții chinuiți, la fel de rapid cum au fost achiziționate, deoarece lucrările făcute pe dinți tratați superficial sunt:
- a. mai groase (fiindcă dinții nu pot fi șlefuiți suficient datorită durerilor și/sau lipsei lor de rezistență datorate tratamentului superficial). Din această cauză provoacă dezechilibrul mușcăturii (Mușcătura este foarte importantă, fiind un parametru major. Echilibrul mușcăturii nu se poate realiza pe dinți supradimensionați. Cei care tratează superficial, din cauza grabei, nici nu cunosc știința mușcăturii – ocluzologia -, nici nu-și acordă răgaz pentru a o regla);
- b. înfipte în gingie sau se află la distanță de gingie (deoarece nu se acordă timp vindecării gingiei după șlefuire se produc două consecințe cu efect negativ asupra preciziei lucrării finale: i. amprenta este imprecisă datorită sângerării și ii. se modifică conturul gingival din momentul amprentei până la venirea lucrării din laborator);
- c. largi (dinții fiind șlefuiți insuficient prezintă bombeuri sub care se formează cavități triunghiulare – din care se topește cimentul. În golul format astfel stagnează mâncarea îmbibată de microbi. Microbii produc carii și boală de focar).
5. În această situație dezastruoasă se bagă la repezeală în puținul os rămas implante rapide și ieftine, cu efect de pompă microbiană din construcție. Ele topesc oasele. Se dă vina pe „țesuturile deficitare ale pacientului”. Pe deasupra și ele mențin prin pompa microbiană boala de focar;
4. În final se manufacturează niște „plăci” ce aterizează (după ce provoacă multe dureri și răni, chiar dacă pacientul se torturează să se adapteze la ele), într-un pahar pe noptiera unui OM TRIST ȘI MUTILAT, care nu mai știe ce are de făcut.
O „plombă” scumpă (de exemplu 150 de RON) = înceată (90 min./plombă).
Se alege această variantă pentru ca medicul să trateze mai puțini pacienți, dar cu atenție, ca să nu-i vatăme, ci să-i ajute să se vindece. Desigur că pe pacient îl costă mai mult, nu datorită moftului medicului, ci necesității ca să se poată acoperii cheltuielile zilnice mult mai mari datorită materialelor folosite mult mai bune și amortizării aparaturii costisitoare cumpărate cu bani grei de la bănci.
Medicul, pentru a încasa aceeași sumă de 1000 de RON/zi (cu mult mai multă osteneală – datorită atenției sporite și profunde, pentru a trata personalizat fiecare caz în parte și a nu scăpa nici un detaliu), trebuie să rezolve 7 pacienți pe zi 7 x 150 = 1050, lucrând 7 x 90 = 630 minute = 10,5 ore.
Rezultat:
I-a fază
1. Medicul este obosit, îngrijorat de datoriile pe care de abia le achită, dar este bucuros că omul ce s-a dăruit lui, cu toată încrederea, își va păstra multă vreme dinții întregi și bucuria înlăuntrul său. Se va păstra o legătură tainică sufletească cu el, peste timp.
2. Pacientul își dă seama că, deși a făcut un efort (ajutând financiar medicul, alături de ceilalți pacienți ai săi, ca să poată întreține cabinetul unde va putea oricând reveni la un alt tratament de calitate – aducând și pe cei dragi ai lui) și a răbdat cu osteneală pentru vindecarea proprie 1,5 ore, totuși în final este câștigat și ca timp, și ca bani, dar mai ales ca sănătate, atât locală, dar mai ales generală, fiindcă este scutit de cumplita boală de focar.
Faza a II-a:
A evitat drama de mai sus…
Plombele ieftine cad după un an, iar cele tratate corect țin cel puțin 10.
Așadar (în cazul fericit că nu și-ar fi pierdut dintele după 2 sau 3 replombări ieftine, cum se întâmplă de obicei), timp de 10 ani (cât îl ține obturația de calitate) ar fi cheltuit (prin 10 replombări ieftine) 10 x 50 = 500 de RON și 10 x 15 = 150 minute = 2,5 ore.
Avantaje:
1. Timp. A câștigat 1 oră și evitarea stresului a 10 deplasări la dentist;
2. Bani. A câștigat 350 de RON (dacă nu cumva cu mult mai mulți prin evitarea consecințelor dezastruoase enumerate mai sus);
3. Sănătate. A scăpat de boala de focar și a evitat dezechilibrul mușcăturii (plombele bine făcute nu înțeapă gingia și sunt echilibrate ocluzal).
***
Mie nu prea îmi plac astfel de socoteli ce parcă îți fură libertatea prin stres. Azi însă se pune prea mult accent pe consum, contabilitate, concurență și dobânzi. Am fost nevoit să utilizez limbajul modern pentru a folosi pe cititorul obișnuit cu acestea și a-i simplifica alegerea între atâtea oferte care de care mai atractive.
Cu toate acestea câștigul cel mai mare pe care îl poate avea un om este liniștea bine folosită. Ea este specifică unui cabinet care nu vrea să rezolve pe mulți, ci pe puțini, dar răbdători, fiindcă înțeleg că nu există conflict de interese între medic și pacient. Cu cât costurile cu rost (nu pentru lux) și ostenelile comune cresc, cu atât rezultatul este mai bun pentru amândoi.
